În România, eliminarea în aprilie 2024 a păcănelelor din localitățile sub 15.000 de locuitori a stârnit investivitatea celor dornici să păcălească legea.
A fost momentul în care apărut, la sate și prin comune, internet café-uri populate cu tabletele care imită sloturile clasice.
Playresponsibly a descris AICI, în detaliu, o astfel de rețea. Site-ul folosit în sistem era casinogold.club.
„Oamenii se loghează și joacă pe el în locații sub 15.000. Site-ul se ține de undeva din Italia”, dezvăluia sursa noastră. Între timp, mafioții și-au șters urmele.
Italia este indicată ca fiind patria în rețeaua de tablete a prosperat cel mai tare, fiind exportată și în alte țări din Europa.
Presa peninsulară a relatat despre un dosar cu o sală de de internet în care autoritățile au descoperit că se organizau ilegal jocuri de noroc online.
Instanța a stabilit că jocuri de noroc sunt socotite neregulamentare doar pentru un singur PC, găsit conectat la o imprimantă.
Pentru celelalte aparate, cinci la număr, nu s-a putut stabili că legea a fost încărcată, clienții neputând fi îngrădiți să nu se conecteze la internet prin intermediul lor.
Curtea de Apel din Messina a respins atât apelul principal al Agenției Vamale și Monopolurilor, cât și apelul formulat de proprietarul unui punct de internet sicilian, confirmând integral hotărârea Tribunalului de Primă Instanță privind o amendă pentru jocuri de noroc neregulamentare.
Dosarul a vizat o ordonanță judecătorească prin care s-a impus o amendă administrativă de 66.000 EUR, plus costurile de notificare (chetuieli de judecată), precum și închiderea afacerii pentru 30 de zile și confiscarea a șase computere personale și a unei imprimante.
Cazul provine dintr-o anchetă efectuată în 2020, în timpul căreia administrația a acuzat operatorul că a furnizat șase dispozitive, care, potrivit ofițerilor, au permis accesul la site-uri de jocuri de noroc online neautorizate.
Mai exact, doi utilizatori au fost găsiți jucând pe platforme de cazinou digital, iar alte terminale erau conectate la imprimantă, care ar fi imprimat chitanțe de pariuri.
Pe baza acestui fapt, Agenția a considerat toate cele șase dispozitive drept „dispozitive de jocuri de noroc” care nu respectau caracteristicile prevăzute la paragrafele 6 și 7 ale articolului 110 din TULPS (Legea consolidată privind siguranța publică).
Tribunalul din Messina a admis parțial apelul operatorului, constatând că încălcarea exista doar în legătură cu un singur computer, conectat la o imprimantă și utilizat pentru imprimarea chitanțelor de pariuri.
Celelalte cinci computere, însă, au fost considerate simple terminale utilizate pentru navigarea pe internet, nedestinate în mod specific jocurilor de noroc și, prin urmare, nu se încadrează în definiția dispozitivelor de divertisment în sensul articolului 110 din TULPS (Legea consolidată privind siguranța publică).
Curtea de Apel a confirmat raționamentul primului judecător, constatând corectă distincția dintre dispozitive: doar terminalul conectat la imprimantă permitea colectarea pariurilor, activitate interzisă la un punct de vânzare cu încărcare (PVR) neautorizat pentru colectarea pariurilor.
În schimb, pentru celelalte cinci PC-uri, Curtea a reiterat că acestea nu erau destinate exclusiv jocurilor de noroc și nici nu erau echipate cu periferice sau software specifice.
Simpla posibilitate teoretică de a accesa site-uri de jocuri de noroc online nu este suficientă, potrivit judecătorilor, pentru a constitui o infracțiune.
Potrivit Curții, în acest caz, imprimanta a reprezentat „quid pluris”-ul care a transformat terminalul într-un dispozitiv destinat funcțional colectării pariurilor, făcându-l eligibil pentru contravenția administrativă. În absența acestui element, celelalte terminale au răma excluse din domeniul de aplicare al articolului 110, alineatul 9.
Recursul operatorului, prin care se solicita anularea integrală a hotărârii de interdicție pentru terminalul conectat la imprimantă, a fost, de asemenea, respins: judecătorii au considerat pe deplin dovedită colectarea efectivă a pariurilor electronice, o activitate interzisă fără autorizație specifică.
În concluzie, Curtea a confirmat pe deplin decizia primei instanțe: s-a aplicat o amendă doar unuia dintre cele șase terminale, hotărârea de interdicție a fost anulată în exces sau s-a impus anularea parțială a amenzii de 66.000 de euro, cheltuielile de judecată urmau să fie împărțite între părți, iar ambele părți erau obligate să plătească taxa suplimentară unificată necesară în cazul respingerii apelului.
