Stelian Caramitru a adunat experiențe multiple, din postura de tată de copil dependent de jocuri de noroc. A văzut drame și a sesizat comportamente deviante.

A ajuns să înțeleagă suferința când un jucător cu patima jocului adânc înrădăcinată își vinde și cămașa de pe el, ca să facă rost de bani pentru jocuri de noroc.

„Am văzut muncitori care lucrau la anveloparea unui bloc, care coborau de pe schele și intrau la sala de jocuri cu bormașina, cu flexul, se duceau la... Pentru că lângă toate aceste săli există amanet. Astea funcționează, este o simbioză.

Pe vremea când au fost închise, o perioadă destul de scurtă, dar au fost închise sălile pe vremea pandemiei, unele case de amanet voiau să închidă.

Au spus că, dacă mai dura un pic, închideam. Pentru că peste 90% dintre clienții lor sunt dependenții de jocuri și de droguri. Dar, în principal, dependenții de jocuri de noroc.

Cobora, deci văzut de mine, nu povestit de cineva, în salopete, murdar, cu bormașină din aceea profesională sau cu flex nu-știu-de-care, la amanet, lăsat la amanet, luat 100, 200, 300 de lei, cât îi dădeau ăia, și intra și îi băga la păcănele”, a relatat Caramitru în podcastul Playresponsibly.