Un studiu recent analizează opiniile mai multor terapeuți activi în serviciile de dependență și implicați contextual într-un program online de terapie cognitiv-comportamentală (ICBT) pentru jocurile de noroc cu probleme.
Terapeuții intervievați au raportat experiențe pozitive, în ciuda unor probleme practice legate de evaluarea adecvării participanților la program și a dificultăților de menținere a pacienților implicați.
Deși există încă puține dovezi științifice legate de eficacitatea ICBT în ceea ce privește anumite grupuri de populație (variabile socio-demografice și comportamente de joc), este clar că tratamente mai personalizate ar putea îmbunătăți rămânerea pacienților în tratament și rezultatele terapiei.
În acest sens, ICBT-urile pentru jocurile de noroc cu probleme ar trebui să fie făcute cât mai „pe măsură” posibil, pentru a propune conținut eficient pacientului individual sau categoriei specifice de pacienți, omițând în același timp cele care nu sunt utile pentru îmbunătățirea rezultatelor terapeutice.
De exemplu, module terapeutice suplimentare și specifice ar putea fi oferite pacienților cu probleme multiple, predispuse la atacuri de panică sau depresivi etc.
Referitor la problemele legate de jocurile de noroc, literatura recunoaște trei profiluri distincte de jucători:
@ cei care sunt supuși doar condiționării comportamentale;
@ cei care au vulnerabilități emoționale (de exemplu, tulburări de dispoziție, antecedente de traume);
@ cei care se caracterizează prin apetitul la risc și impulsivitate. Personalizarea unui ICBT pe baza acestor profiluri ar avea avantajul de a propune conținut relevant pentru fiecare pacient, într-un mod adecvat și concis.
Deși terapeuții declară adesea că vor să integreze ICBT cu abordări mai tradiționale, în cele mai multe cazuri cea mai semnificativă barieră în calea acestei lucrări de sinteză este lipsa de flexibilitate.
Pentru a realiza abordări terapeutice cu adevărat amestecate, este preferabilă co-proiectarea a priori decât integrarea a posteriori, în plus, desigur, la o pregătire preliminară a terapeuților.
În acest sens, este important să se ia în considerare atât distincția dintre diferitele metode de furnizare a serviciilor (consiliere vs terapie, programare vs răspuns în direct la solicitările pacienților), cât și momentul (dacă, cum și când să se alterneze interacțiunea față în față cu alte metode) și diferitele tipuri de asistență la distanță (e-mail, telefon, chat, forum).
