Firmele de online (30 la număr) își plătesc la început de fiecare an, printre altele, taxa de autorizare, ca să poată funcționa legal pe toată durata lui 2026.
Suma care trebuie achitată în contul taxei respective este o cotă parte din GGR (Gross Gaming Revenue).
Indicatorul respectiv (GGR) înseamnă profitul rămas companiei după plata câștigurilor către jucători. De asemenea, statul permite și plata unei sume fixe.
Taxa plătită pentru reautorizarea anuală reprezintă, conform legii, 30% din valoarea GGR-ului din anul anterior, dar nu mai puțin de 480.000 de euro.
Sumele achitate de firmele licențiate sunt publice și apar pe ordinea de zi la ultimele ședințe ale Comitetului de Supraveghere
Cifrele trecute în documentele oficiale indică fidel (sau ar trebui s-o facă) care este profitul net al fiecăreia dintre cele 30 de firme cu activitate legală în online românesc.
Cum taxa de autorizare este 30% din GGR, un calcul simplu arată că profitul anual al companiei rezultă înmulțind suma respectivă cu factorul de multiplicare 3,33.
Mozzart nu face profit, Betano pare să fi stabilit o sumă din pix
Doar că expresia „zi-mi ce taxă de autorizare plătești, ca să-ți spun ce profit ai avut în anul anterior” nu este totdeauna reală.
Numai câțiva operatori plătesc peste 480.000 euro, restul aleg să „stea pe minim”. Asta pentru că ori nu fac profit, ori fentează statul.
Și cele care achită peste baremul minim ar apela la diverse artificii fiscale. Iată câteva exemple spicuite din documente apărute recent în spațiul public virtural (site-ul oficial al ONJN).
Suma de 480.000 de euro a fost achitată de Mozzart, un brand cu probleme (și-a închis agențiile terestre), precum și de Vista.
MozzartBet Malta Limited, compania din spatele Mozzart, s-a limitat la suma minimă, 2.439.408 lei (cei 480.000 de lei, calculați la cursul valutar al zilei).
Vista are un statut aparte. Este o casă de pariuri online abia ivită pe piață și care, neavând activitate în 2025, nu are un GGR pe anul trecut, astfel că a achitat cuantumul minim, așa cum era normal.
Suprizele apar la Betano, al doilea nume de pe piață, după liderul Superbet. Brandul internațional a scos din buzunar 29.196.371 de lei.
Casa de pariuri operată de Kaizen Gaming International Ltd. a plătit taxa de autorizare la ședința din 30 ianuarie a Comitetului.
Suma este echivalentul a 5,8 milioane de euro. Dacă o împărțim la 12, rezultă un profit lunar de 480.000 de euro.
Pare o sumă scoasă din pix. Cel puțin așa arată, dacă exceptăm cazul în care ar fi o coincidență nemaipomenită.
Practic, compania pare că s-a decis să achite de 12 ori suma minimă. Redacția a contactat Betano pentru un punct de vedere.
Cifre puțin credibile oferă și Megabet International SRL, societate care a apărut pe tabel la ședința din 13 februarie.
A plătit o taxă de autorizație de 7.169.400 de lei. Circa 1,4 milioane de euro. Adică 120.000 de euro pe lună.
O sumă ridicolă. Practic, o firmă care administrează 6 case de pariuri pretinde că produce de patru ori mai puțin decât o singură casă de pariuri, fie și ea una fruntașă (Betano).
Megabet deține următoarele cazinouri sub licența sa: www.stanleybet.ro, www.gameworld.ro, www.seven.ro, www.admiralbet.ro, www.redsevens.ro și www.777.ro.
Ce spun cifrele reale
Și, acum, adevărul pe care nu-l spun cifrele din declarațiile firmelor.
Specialiștii în case de pariuri online susțin că un cazinou de nivel mediu spre mic produce un profit de 1.000.000 de euro pe lună, adică 12.000.000 de euro pe an.
Așadar, în mod normal, din GGR-ul de 60.000.000 de lei, la stat ar trebui să meargă, sub forma taxei de autorizare, 18.000.000 de lei.
Comparată cu sumele declarate de companii este normal să nască multe suspiciuni. Totodată, este adevărat că, din Top 30, doar primele 10 sunt profitabile.
Își scot banii prin conturi fictive?
Există bănuiala că nu toți de pe piață joacă onest și își ascund sume importante prin diverse strategii.
Acuzațiile de nesinceritate vin chiar dinspre instituția pusă să recolteze banii de la companii, ONJN.
Suspiciunea Oficiului, exprimată într-un mail apărut în spațiul public, este că anumiți operatori scot prin diferite conturi sume de bani pe care și le bagă în propriul buzunar, fără ca înainte să le declare.
Reduc astfel GGR-ul și fentează finanțele statului, care încasează mai puțin decât ar trebui.
„Încă din data de 17.09.2025 (comunicat), aspect reluat în 18.12.2025 (comunicat) și discutate de mai multe ori, am semnalat faptul că, după ce taxele de autorizare au crescut față de organizatorii de jocuri de noroc la distanță, am convingerea că unii dintre aceștia manipulează GGR-ul, prin acordarea unor premii fictive unor conturi fictive sau reale, dar aflate sub controlul lor.
Prin urmare, veți lua rapoartele privind evenimentele semnificative (unde avem câștiguri de peste 15.000 de euro) și veți identifica dacă există retrageri/câștiguri acordate unui user care pot fi suspecte.
Ex: un user câștigă de 30 de ori într-un interval scurt de timp. Vom identifica userii, vom demara o acțiune de control și cu toate informațiile avute, vom sesiza Oficiul pentru Spălarea Banilor, vom sesiza organele de urmărire penală și vom propune revocarea licenței.
Toate aceste aspecte le-am semnalat deja de ceva timp și nu accept argumente că nu avem oameni. Nu v-am solicitat să verificați toate conturile, ci doar în baza rapoartelor de evenimente semnificative, să identificați astfel de situații pentru a demara niște anchete.
Înțeleg că e nevoie de un sistem informatic, am demarat procedura de achiziție publică, dar nici nu putem să nu facem nimic și să existe riscurl ca organizatorii să manipuleze taxele și să facă spălare de bani.
Trebuie verificați și date exemple. Termen: 6 februarie 2026”, le-a transmis subordonaților, pe ton amenințător, președintele Vlad Soare, într-un mail devenit public și al cărui conținut a fost recunoscut ca fiind real de conducerea Oficiului.
Bonusurile nu reduc GGR-ul
Taxa la stat pentru autorizare se achită, așadar, sub forma unui procent din GGR. Există o intrepretare favorabilă a legii găsită de anumiți operatori, dar neacceptată de ONJN.
Sunt cei care au inclus și bonusurile (oferte de Happy Hour etc) în premiile către jucători, tot pentru reducerea valorii GGR-ului și ca să achite, astfel, taxe mai mici.
ONJN a venit cu precizări clare pe site-ul oficial: bonusurile nu sunt incluse în acest calcul.
„Bonusurile oferite jucătorilor nu sunt deductibile”, a fost răspuns autorității de verificare și control, intepretare care poate fi consultată mai jos.
„ANAF are la dispoziție mai multe mecanisme prin care poate afla care este profitul real al companiilor.
Cifra de afaceri este un astfel de element. Trebuie doar să existe voință”, explică un consultant fiscal neutru căruia Playersponsibly i-a cerut expetiza.
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Redacția publică precizările primite din industrie după apariția articolului și care se doresc a clarifica termenii folosiți, anume faptul că este eroare să se pună egal între GGR și profit. Dar asta nu lămurește adevărata problemă, anume de ce operatorii declară sume pe care ONJN le bănuiește ca fiind mai mici decât cele reale:
„O primă mențiune este necesară în scopul înlăturării confuziei pe care autorul articolului o face între obligația societăților care dețin licența pentru activități online de plată a contribuției anuale (în valoare de 500.000 de euro) către Oficiul Național pentru Jocurile de Noroc, scadentă, într-adevăr, la data de 25 ianuarie a fiecărui an și obligația de plată a taxei de autorizare în avans.
Taxa de autorizare datorată în avans de organizatorii de jocuri de noroc nu este scadentă în luna ianuarie, ci la data de 25 a lunii următoare celei în care cererea de autorizare a fost aprobată de Comitetul de Supraveghere, autorizația producând efecte de la data de 1 a lunii următoare celei în care s-a efectuat plata. Neîndeplinirea obligației în termenul prevăzut de lege are drept consecință revocarea de drept a aprobării.
În mod eronat, articolul sugerează că, pe baza acestui indicator (taxa de autorizare datorată în avans), s-ar putea estima profitul anual al operatorului, afirmație care nu este susținută de nicio argumentație rezonabilă și care contravine dispozițiilor legale aplicabile.
Un aspect esențial omis în articol este faptul că valoarea minimă a taxei (480.000 euro), respectiv taxa datorată pe baza estimărilor de venituri reprezintă o plată inițială efectuată în avans, la momentul aprobării cererii de emitere a licenței și autorizației de exploatare și nu o taxă finală, calculată pentru întregul an de autorizare. Această sumă minimă a fost instituită firmelor care își iau licența și autorizația, ca să nu plece de la zero, să plătească un minim și să se regularizeze pe parcurs când se atinge și se depășește acest prag.
Conform dispozițiilor art. 14 alin. 2 punctul b) subpunctul iii), litera A) din O.U.G. 77/2009, valoarea taxei de autorizare datorate în avans se determină pe baza unor estimări de venituri, și nu în considerarea unor rezultate financiare consolidate.
În practică, pe baza instrucțiunilor Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, această estimare nu poate fi mai mică decât valoarea minimă anuală (480.000 Euro); companiile care, în cursul autorizării anterioare, au depășit această valoare, au obligația de a achita taxa de autorizare în avans în cuantum cel puțin egal cu valoare taxei de autorizare achitată în luna anterioară datei la care cerea de autorizare este analizată de Comitetul de Supraveghere – dacă cererea este analizată în februarie 2026, taxa de autorizare achitată în avans pentru autorizația nouă este egală cu valoarea taxei achitate în luna ianuarie 2026.
Prin urmare, în aceste cazuri, taxa de autorizare datorată în avans se calculează pe baza estimării veniturilor viitoare și are valoare cel puțin egală cu taxa de autorizare corespunzătoare veniturilor realizate într-o lună de activitate.
Conform dispozițiilor art. 14 alin. 2 punctul b) subpunctul iii), litera b) din O.U.G. 77/2009, organizatorii de jocuri de noroc au obligația de a regulariza lunar taxa de autorizare achitată în avans, începând cu prima lună în care veniturile realizate au depășit veniturile estimate, caz în care taxa de autorizare trebuie achitată lunar, la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost obținute veniturile.
În mod evident, aceste date sunt insuficiente pentru o analiză riguroasă a situației financiare a operatorilor, dat fiind că estimările privind veniturile realizate într-o lună nu reprezintă date certe și nu pot fi extrapolate pentru întreaga perioadă de valabilitate a autorizației pentru a putea reprezenta baza unor estimări anuale ale veniturilor obținute de un anumit operator.
Mai important este faptul că aceste date nu pot determina ele însele valoarea profitului, dat fiind că taxa de autorizare se calculează în raport de veniturile obținute (înainte de deducerea oricăror cheltuieli) și nu, astfel cum se sugerează în articol, în raport de rezultatul financiar obținut.
Conform art. 11 alin. (1) din OUG nr. 77/2009, venitul din jocurile de noroc este definit ca: „diferența dintre sumele încasate de la jucători și premiile acordate.”
Rezultatul fiscal (profit sau pierdere) se calculează, conform dispozițiilor art. 19 din Codul Fiscal ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Rezultatul fiscal pozitiv este profit impozabil, iar rezultatul fiscal negativ este pierdere fiscală.
Prin urmare, noțiunile de ’’venit’’ și ’’profit’’ nu pot fi echivalente, profitul fiind rezultatul pozitiv determinat în urma deducerii din venit a cheltuielilor, a căror valoare nu este înscrisă în registrele avute în vedere de autorul articolului.
Algoritmul sugerat în articol în scopul determinării profitului companiilor (înmulțirea taxei de autorizare datorată în avans cu factorul de multiplicare 3,33) este, așadar, bazat exclusiv pe presupuneri inexacte, fiind în contradicție cu orice bază legală sau economico-financiară”.
