În Giurgiu, unde pe un singur trotuar din zona Pieței Centrale stau lipite una de alta cinci săli de jocuri și agenții de pariuri, potrivit autorităților locale, aproximativ 6.500 de localnici joacă ocazional sau regulat la păcănele, pariuri sportive sau cazinouri.
Media de vârstă a scăzut până la intervalul 25 – 35 de ani, iar generația cea mai activă (18-24 de ani) s-a mutat pe telefoane.
Consiliul Local Giurgiu, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 112, a impus o taxă locală anuală de autorizare administrativă de 800 de euro pe metru pătrat.
Pentru o sală de jocuri de dimensiuni medii (aproximativ 75 mp suprafață utilă), patronii trebuie să vireze în conturile Primăriei Giurgiu nu mai puțin de 60.000 de euro anual, doar ca taxă locală de funcționare.
Marea frustrare a giurgiuvenilor rămâne însă legată de destinația banilor. Grosul taxelor nu ajunge în asfaltul de pe străzi sau în spitalele locale, ci direct în bugetul central al statului.
La nivel local rămân doar taxa de autorizare pe metru pătrat și impozitele standard pe clădiri, iar acesta este marele of al giurgiuvenilor care conduc orașul.
În schimb, taxele de exploatare (minimum 240.000 de euro anual pentru o licență de pariuri) și taxele de 6.000 de euro pentru fiecare aparat de tip slot-machine merg direct la București, prin ONJN.
Fiscul strânge și el sume colosale direct din buzunarul jucătorilor, prin sistemul de reținere la sursă:
– orice retragere de până la 10.000 de lei este taxată cu 4%.
– câștigurile medii sunt penalizate cu 400 de lei + 20% din ce depășește 10.000 de lei.
– marele lovituri (peste 66.750 lei) lasă la stat 11.750 de lei + 40% din sumă.
Singura „supapă” era oferită de aparatele fizice (slot-machine), unde câștigurile de până în 66.750 de lei sunt exceptate de la impozit.
